Ce alegem în regenerarea osoasă: grefele osoase autogene sau materiale aloplastice?

Majoritatea adulților se confruntă la un moment dat cu pierderea dinților, iar acest lucru reprezintă o adevărată provocare atât din punct de vedere estetic, cât și funcțional. Din fericire, tehnologia actuală oferă posibilitatea înlocuirii dinților lipsă apelând la diferite metode moderne. Implanturile dentare reprezintă una dintre aceste opțiuni. Aceste soluții sigure și rapide oferă posibilitatea pacienților de a-și recăpăta sănătatea orală, însă, pentru ca un implant dentar să se realizeze cu succes, atât volumul, cât și calitatea osului disponibil joacă un rol important. Astfel, regenerarea osoasă devine esențială pentru reabilitarea orală, în lipsa unui țesut osos insuficient, fie din cauza reabsorbției post-extracționale, fie ca urmare a unor factori sistemici.  

Grefele osoase reprezintă soluția principală pentru augmentarea țesutului osos deficitar, iar în practica clinică există două opțiuni majore: grefele autogene (prelevate de la pacient) și materialele aloplastice (biomateriale sintetice sau de origine animală), fiecare cu avantaje și limitări specifice. 

Alegerea tipului de material influențează semnificativ rezultatul intervenției, iar decizia trebuie luată în funcție de factori precum gradul de resorbție osoasă, caracteristicile defectului și timpul necesar osteointegrării. În continuare, evaluăm diferențele dintre aceste două tipuri de grefe, analizând avantajele și limitările fiecărei opțiuni pe baza studiilor recente și a experienței clinice. Înțelegerea acestor aspecte ajută clinicianul să aleagă soluția optimă pentru fiecare pacient în parte, maximizând succesul implanturilor dentare. 

Ce sunt grefele osoase autogene? 

Grefele osoase autogene sunt considerate standardul de aur în regenerarea osoasă, datorită capacității lor de a stimula formarea unui țesut osos nou, viabil și perfect integrat în structura existentă. Acestea sunt prelevate direct de la pacient, din zone precum creasta iliacă, mentonul, ramul mandibular sau calvaria, oferind un material osteogenic bogat în celule stem și factori de creștere. 

Principalul avantaj al grefelor autogene constă în potențialul lor osteoinductiv și osteoconductiv superior. Fiind un țesut propriu, acestea conțin celule osteoprogenitoare active și matrice extracelulară naturală, care facilitează regenerarea osoasă rapidă și stabilitatea pe termen lung a implanturilor. În plus, rata de respingere imunologică este inexistentă, ceea ce reduce semnificativ riscul de complicații postoperatorii. 

Cu toate acestea, utilizarea grefelor autogene implică și anumite limitări. În primul rând, recoltarea osului necesită o intervenție suplimentară, ceea ce poate crește disconfortul pacientului și prelungi timpul de recuperare. De asemenea, riscul de resorbție osoasă precoce este mai mare în comparație cu alte materiale de grefare, iar volumul osos disponibil pentru recoltare poate fi insuficient în cazul unor defecte extinse. Din aceste motive, clinicianul trebuie să evalueze cu atenție indicațiile și contraindicațiile fiecărui caz înainte de a alege această opțiune terapeutică. 

Ce sunt materialele aloplastice în regenerarea osoasă? 

Materialele aloplastice reprezintă o soluție inovatoare pentru regenerarea osoasă, fiind utilizate pe scară largă în chirurgie orală datorită biocompatibilității și ușurinței în aplicare. Acestea sunt fabricate din compuși sintetici sau bioinspirati, cum ar fi hidroxiapatita (HA), fosfatul tricalcic (β-TCP) și bio-sticla, având rolul de a înlocui sau susține țesutul osos deficitar. Unul dintre principalele beneficii ale acestor materiale este eliminarea necesității unei intervenții de recoltare, ceea ce reduce trauma pacientului și accelerează procesul de recuperare postoperatorie. În plus, ele sunt disponibile în diverse forme – particule, blocuri sau paste injectabile – permițând o adaptabilitate crescută în funcție de particularitățile defectului osos. 

Totuși, deși materialele aloplastice oferă o osteoconductivitate bună, ele nu dispun de celule osteogene proprii și au o capacitate osteoinductivă limitată. Integrarea lor în osul gazdă depinde de interacțiunea cu factorii de creștere endogeni sau de utilizarea combinată cu PRF (platelet-rich fibrin) și alte biomolecule care stimulează regenerarea. Studiile clinice indică faptul că, în comparație cu grefele autogene, materialele sintetice necesită o perioadă mai îndelungată pentru integrarea completă, iar în unele cazuri, absorbția lor poate fi imprevizibilă. Cu toate acestea, ele rămân o alegere viabilă pentru augmentările osoase moderate sau ca adiție la osul autogen, contribuind la menținerea volumului osos pe termen lung. 

Grefe autogene sau materiale aloplastice – ce alegem? 

Pentru a determina cea mai bună alegere în regenerarea osoasă, este esențial să analizăm în detaliu osteointegrarea, stabilitatea pe termen lung și complicațiile asociate fiecărui tip de material. Din punct de vedere al osteointegrării, osul autogen se remarcă printr-un proces rapid de regenerare datorită prezenței celulelor osteoprogenitoare și a factorilor de creștere. Acest lucru îi conferă un avantaj clar în intervențiile unde este necesară o integrare osoasă accelerată.

În schimb, materialele sintetice sunt în principal osteoconductive, ceea ce înseamnă că facilitează formarea unui schelet osos, dar depind de capacitatea organismului de a stimula osteogeneza locală. Integrarea completă a acestor biomateriale poate dura mai mult timp și, în unele cazuri, poate necesita adăugarea de factori osteoinductivi pentru a obține rezultate optime. 

În ceea ce privește stabilitatea pe termen lung, materialele sintetice au o rată de resorbție controlată, menținând structura osoasă pentru o perioadă mai lungă. Pe de altă parte, grefele autogene, deși inițial oferă o regenerare excelentă, pot suferi resorbție accelerată, necesitând supracorecție în momentul intervenției. Din acest motiv, în multe cazuri clinice, se optează pentru o combinație între cele două, folosind os autogen pentru stimularea inițială a regenerării și materiale sintetice pentru menținerea volumului osos. 

O altă diferență importantă o reprezintă complicațiile asociate fiecărei opțiuni. În cazul grefelor autogene, recoltarea poate cauza morbiditate la locul donator, disconfort prelungit și riscul unor complicații locale, precum infecțiile sau durerea cronică. Materialele aloplastice, deși eliminate de aceste riscuri, pot avea o integrare mai lentă și pot necesita utilizarea concomitentă a unor tehnici de regenerare ghidată pentru a preveni migrarea particulelor.

Alegerea între cele două tipuri de grefe trebuie să fie personalizată, luând în considerare tipul defectului osos, timpul disponibil pentru vindecare și toleranța pacientului la o intervenție suplimentară de recoltare. În unele situații, însă, o soluție optimă poate fi combinarea celor două metode, astfel încât să se obțină un echilibru între osteointegrare rapidă și menținerea stabilității osoase pe termen lung, așa cum vom explora în rândurile următoare. 

Soluții hibride: combinația dintre os autogen și materiale aloplastice 

Numeroase studii sugerează că utilizarea combinată a grefelor osoase autogene și a materialelor aloplastice oferă rezultate superioare comparativ cu utilizarea singulară a fiecăruia dintre ele. Această combinație permite clinicienilor să profite de avantajele fiecărui tip de material, minimizând în același timp limitările fiecăruia. 

Combinația dintre os autogen și biomateriale sintetice oferă o sinergie esențială în regenerarea osoasă. În timp ce osul autogen accelerează integrarea, biomaterialele sintetice mențin arhitectura osoasă pe termen lung. Această abordare reduce necesitatea de recoltare extensivă de os autogen, ceea ce este benefic pentru pacienții cu defecte osoase mari. 

Prin reducerea necesității unei recoltări extinse de os autogen, această metodă minimizează riscurile asociate și accelerează recuperarea posoperatorie. Studiile clinice demonstrează că pacienții care beneficiază de o combinație între os autogen și material sintetic prezintă o vindecare mai rapidă și o integrare mai eficientă a implantului, comparativ cu utilizarea unei singure metode de regenerare. 

Prin urmare, soluțiile hibride sunt din ce în ce mai utilizate în regenerarea osoasă ghidată (GBR), în special în cazurile complexe, unde menținerea volumului osos și integrarea predictibilă a implanturilor sunt esențiale. 

În concluzie, regenerarea osoasă reprezintă un aspect esențial în succesul implantologic, iar fiecare pacient și fiecare defect osos necesită o strategie personalizată. În timp ce grefele autogene oferă o regenerare osoasă rapidă și eficientă, materialele aloplastice contribuie la menținerea stabilității pe termen lung și reduc riscul de complicații asociate recoltării osoase. Alegerea metodei potrivite trebuie să fie ghidată de nevoile clinice specifice, luând în considerare atât caracteristicile defectului, cât și timpul necesar pentru vindecare. Pentru cazurile complexe, folosirea grefelor autogene, alături de materialele aloplastice poate optimiza atât regenerarea osoasă, cât și stabilitatea pe termen lung, oferind cele mai bune rezultate clinice. 

Pentru a aprofunda cele mai eficiente tehnici și pentru a integra soluții moderne în practica zilnică, te invităm să descoperi cursurile Hard and Soft Tissue Management și Advanced GBR, unde specialiști de top îți vor oferi cunoștințe esențiale despre regenerarea osoasă și utilizarea grefelor în implantologie. 

 Sursa info: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, mdpi.com