Factorii ce provoacă atrofia și resorbția crestelor alveolare

Creasta alveolară este porțiunea osoasă a maxilarului superior și inferior, care are formă de semielipsă și înconjoară dinţii și reprezintă partea cea mai groasă și cea mai spongioasă a osului maxilar. Odată cu pierderea dinţilor are loc resorbţia crestelor alveolare. Evoluţia resorbţiei și atrofiei depind în mare măsură de cauza pierderii dinţilor, ordinea cronologică a extracţiilor, timpul îndelungat de la extracţie, modul în care s-a efectuat intervenţia chirurgicală și calitatea tratamentului protetic precedent. 

Reacția inflamatorie este declanșată instantaneu după extracția dintelui, iar priza de extracție este închisă temporar de cheagul de sânge. Țesutul afectat din cauza modificărilor apărute ca urmare a resorbției poate fi inițiat în prima săptămână pe măsură ce țesutul epitelial își inițiază multiplicarea. Osul de creastă alveolară reziduală suferă o remodelare pe tot parcursul vieții chiar și după vindecarea rănilor. Aceasta este caracteristica distinctivă a vindecării rănii de extracție. 

Resorbția crestelor alveolare se găsește la cea mai mare rată în primele 3 până la 6 luni, apoi reducerea are loc treptat. Cu toate acestea, rata de resorbție reziduală a crestei continuă pe toată durata vieții, în funcție de diverși factori, care au ca rezultat pierderea osoasă de 3-4 ori la mandibulă în comparație cu maxilar. Rata de resorbție reziduală a crestelor variază de la pacient la pacient. 

Resorbția crestelor alveolare – Patologia microscopică 

Studiul microscopic arată activitatea osteoclastică pe suprafața exterioară a crestei reziduale. Osul lamelar periostal neted este prezent pe suprafața linguală, inferioară și labială a mandibulei. 

Diverse studii de specialitate au arătat prezența liniilor de inversare și a osului nou în interiorul crestelor reziduale și a zonelor de reparare osoasă pe partea periostală. În epiteliul mucoasei din aceeași cavitate bucală se observă de obicei grade variate de acantoză, cheratinizare, edem și modificarea modelului modificărilor arhitecturale. Gradele diferite de inflamație se găsesc în cavitatea bucală, de la pacientul clinic normal până la purtătorii de proteze dentare și cei care nu poartă protezele dentare.

Resorbția crestelor alveolare – Factori anatomici 

Include volumul osului și caracteristicile osului. Resorbția crestei alveolare variază în funcție de volumul și caracteristica osului crestei. Uneori, crestele alveolare mari sunt resorbite rapid, iar unele pot rămâne cu mici modificări pentru o perioadă lungă de timp, astfel încât nu este considerat factor predictiv pentru resorbția crestelor reziduale. 

Pierderea osoasă este mai mare la crestele largi, deoarece există mai mult os. Rata pierderii osoase verticale este mai rapidă în crestele mici decât în ​​crestele largi. Densitatea osului este un alt factor major care trebuie luat în considerare pentru resorbția crestei reziduale. Indiferent de gradul de calcificare a osului, activitatea metabolică a resorbției nu se manifestă în densitatea și activitatea osteoclastică a osului.

Resorbția crestelor alveolare – Factori metabolici 

Resorbția crestei alveolare se modifică din cauza factorilor de resorbție osoasă localizată sau sistemică și, de asemenea, este influențată de anumiți factori metabolici. Pe creasta crestei reziduale, există o pierdere osoasă localizată. Deci, factorii locali de resorbție osoasă sunt foarte importanți. În timpul creșterii, dacă activitatea osteoblastică depășește mai mult decât activitatea de resorbție, atunci aceasta influențează distrugerea osului. 

Metabolismul osos depinde de metabolismul celular al osteoblastelor și osteoclastelor. Mediatorii inflamatori precum prostaglandinele au un rol important în creșterea ratei de resorbție a crestelor alveolare. Un studiu realizat de Enlow DH a arătat că sinteza prostaglandinei E2 crește atunci când celulele osteoblaste sunt supuse unui stres mecanic repetitiv. 

Ratele de metabolism ale osteoblastelor și celulelor osteoclaste sunt afectate de hormonii tiroidieni. Pentru metabolismul celulelor osoase, complexul de vitamine B este necesar. Osul suferă modificări corespunzătoare prin propriul său metabolism specific.

Resorbția crestelor alveolare – Factori mecanici

Osul devine mai puternic atunci când este utilizat în mod constant în timpul activității fizice. Când se aplică o forță limitată osului viu, aceasta duce la un mecanism necunoscut de remodelare a osului prin ligamentul parodontal. Creasta reziduală este expusă la diferite tipuri de forțe după îndepărtarea dinților. Unii autori sunt de părere că resorbția crestelor alveolare este o „atrofie de neutilizare” inevitabilă. 

Alți cercetători consideră că forțele transmise prin purtarea protezelor pot duce la resorbția crestelor alveolare. Unii pacienți s-au prezentat cu resorbție severă a crestei reziduale din cauza purtării protezelor, iar alții nu, ceea ce înseamnă că ambele ipoteze sunt valabile. Diferiți alți factori mecanici, cum ar fi mușcătura, vorbitul și fumatul, ar trebui luați în considerare pentru forțele pozitive și negative ale protezelor dentare. Resorbția crestei alveolare este mai mare la mandibulă decât la maxilar. 

Principii protetice pentru reducerea resorbției crestelor alveolare

La pacienții care nu poartă proteză, resorbția crestelor alveolare poate sau nu să apară. Dacă are loc resorbția, atunci aceasta poate fi cauzată de atrofia de neutilizare. Factorii legați de proteză nu sunt ușor de determinat din cauza numărului variat: funcționali, anatomici și metabolici. Protezele sunt proiectate astfel încât sarcina de presiune să fie redusă la creastă și astfel să reducă resorbția reziduală a crestei. 

Anticiparea gradului de resorbție al alveolei postextracționale ținând cont de factorii favorizanți ai fiecărui caz în parte influențează atitudinea terapeutică pe care practicianul o poate avea. Datorită numeroaselor studii făcute în ultimii ani, tehnicile de regenerare osoasă și de creștere a dimensiunilor crestelor alveolare prin diferite tehnici de adiție și augmentare a făcut posibilă inserarea implanturilor dentare și în cazul atrofiilor crestelor alveolare. 

Atrofia crestei alveolare legată de morfologia facială

Morfologia osului alveolar joacă un rol semnificativ în reabilitarea pacientului edentat, determinând astfel rezultatul terapiei. În timp ce influența formei și dimensiunilor bazei protetice este bine cunoscută, rolul relației verticale a morfologiei faciale este adesea subestimat.

Un studiu al modificărilor morfologice ale scheletului facial al purtătorilor de proteză completă dezvăluie că reducerea medie a înălțimii anterioare a procesului maxilar este de patru ori mai mică decât cea a părții alveolare a mandibulei. Motivele sunt suprafața mai largă și corticala subțire și structura osoasă trabeculară groasă a maxilarului care permite transferul și distribuirea mai ușoară a forțelor de mușcătură.

Cunoașterea angulației și direcției crestei osoase reziduale către planul orizontal facilitează reabilitarea protetică și indică poziționarea implanturilor sau plasarea dinților acrilici în protezele dentare amovibile. Modificările morfologice ale maxilarelor edentate urmează un model previzibil după extracția dintelui. Acest lucru a fost subliniat de Cawood și Howell în clasificarea lor.

Morfologia osului alveolar este condiționată multidimensional. Prezența dinților naturali aduce un efect pozitiv asupra maxilarelor mature. Structura osului alveolar este formată din următorii factori locali și anatomici: compresia mecanică, folosirea sau neutilizarea protezelor dentare, timpul de purtare a protezei, perioada de edentație, numărul de seturi de restaurări protetice, funcția și activitatea musculară, modelul scheletic și calitatea osului. Un rol special este atribuit vârstei, sexului, hormoni, boli metabolice și osteoporoză.

Dificultatea în tratamentul purtătorilor de proteză completă rezultă din nenumăratele poziții posibile ale mandibulei edentate care pot fi luate în raport cu baza maxilarului.

O bună cunoaștere a procesului de vindecare poate fi responsabilă pentru resorbția crestelor reziduale. Patologia și fiziopatologia resorbției reziduale ale crestei sunt cunoscute. Epidemiologia, etiologia, patogeneza și epidemiologia nu sunt cunoscute. Obiectivul principal al cercetării resorbției crestelor alveolare este găsirea celor mai bune metode de prevenire sau control al acestei probleme. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a oferi cea mai bună îngrijire a sănătății orale pentru pacientul edentat.

Având ca invitați unii dintre cei mai apreciați lectori din România, The Young Implantology Program îți oferă o experiență la 360 de grade, despre tot ce presupune implantologia.

Bibliografie: https://www.ncbi.nlm.nih.gov, https://onlinelibrary.wiley.com/