Resorbție osoasă dentară: Complicații și Terapii de ultimă oră

Deși implanturile dentare sunt un tratament eficient pentru recuperarea funcției bucale în urma defectelor dentare, mulți pacienți nu au volumul osos adecvat pentru un implant dentar. Standardul de aur pentru reconstrucția defectelor osoase mari este utilizarea grefelor osoase autogene. În timp ce grefa osoasă autogenă este cea mai eficientă metodă clinică, stresul chirurgical asupra porțiunii de os care se extrage și cantitatea de os extractabil limitează această metodă. 

Resorbția osoasă dentară este o afecțiune frecventă care poate afecta osul maxilar, ducând la scăderea densității osoase și slăbirea fundației pentru implanturi dentare. Resorbția osoasă este distrugerea țesutului osos, iar pierderea țesutului osos este condusă de osteoclaste și celule mononucleare. Osteoclastele sunt responsabile de demineralizarea osului, în timp ce celulele mononucleare joacă un rol major în procesul de degradare a matricei organice.

Resorbția osoasă este cel mai critic factor de pierdere în procesul de susținere a implantului. Înălțimea și densitatea osului alveolar este menținută prin intermediul unui echilibru între apoziție și resorbție osoasă, care este reglată de influențe sistemice și locale.

Odată cu progresele în stomatologie și cercetarea medicală, există modalități eficiente de a repara defectele osoase și de a promova regenerarea naturală a oaselor. În acest articol explorăm cauzele și complicațiile resorbției osoase și beneficiile celulelor stem mezenchimale în repararea defectelor osoase.

Resorbția osoasă dentară: Cauze și Complicații 

Resorbția osoasă poate apărea în mod natural odată cu îmbătrânirea, dar poate fi accelerată și de diverși factori, cum ar fi bolile gingivale, pierderea dinților sau purtarea protezelor dentare nepotrivite. Când dinții sunt pierduți sau îndepărtați, celulele osoase încep să se îndepărteze de zona în care au fost cândva rădăcinile dinților.

Dacă presiunea de mestecat nu stimulează osul maxilarului, celulele osoase se micșorează și slăbesc treptat, scăzând masa și densitatea osoasă. În plus, boala gingiilor poate provoca distrugerea țesutului osos și pierderea dinților, accelerând și mai mult procesul de resorbție osoasă.

Din păcate, țesutul osos nu se regenerează de la sine. Procesul de resorbție osoasă dentară treptată face ca maxilarul să continue micșorarea și îngustarea.

Pe măsură ce masa osoasă se reduce, aceasta poate crește mobilitatea la orice dinți adiacenți. Dar nu numai atât, face dificilă, dacă nu imposibilă, montarea protezelor sau implanturilor dentare.

Fără o structură osoasă sănătoasă, nu există nimic care să stabilizeze rădăcinile dinților sau viitoarele implanturi dentare. În plus, apare aspectul îmbătrânirii premature a feței din cauza resorbției oaselor maxilare. Acești pacienți pot părea mult mai în vârstă decât sunt în realitate.

Din fericire, există modalități de regenerare osoasă, chiar și în urma bolii parodontale și a extracțiilor dentare.

Regenerare osoasă dentară: Terapii de ultimă oră

Deși implanturile dentare sunt considerate tratamentul cel mai eficient pentru recuperarea funcției bucale în urma edentației parțiale sau totale, mulți pacienți nu au un volum osos adecvat pentru a susține un implant. În această situație, regenerarea osoasă dentară este soluția de tratament pentru resorbția osoasă pentru a stimula creșterea osoasă.

Există mai multe moduri de a declanșa creșterea și repararea osului. Una este utilizarea proteinelor morfogenetice osoase pe care le obținem din rădăcinile dinților naturali imediat după extracția dentară.

În principiu, se folosesc celulele stem mezenchimale naturale ale corpului plasate în alveole pentru a declanșa formarea de oase noi, fără alte grefe sau intervenții chirurgicale suplimentare. Procesul de regenerare osoasă este declanșat imediat, permițând formării de oase noi să umple golul deschis creat de rădăcina dintelui lipsă.

Alte tipuri de regenerare osoasă implică ingineria tradițională a țesutului osos sau grefe. Grefele osoase folosesc țesut osos transplantat prelevat din propriul corp, un donator sau un animal, pentru a reconstrui acea zonă a maxilarului.

Există, de asemenea, grefe osoase sintetice disponibile, care utilizează proteine ​​specifice pentru a declanșa formarea osului fără a plasa grefe osoase fizice.

• Grefe osoase și materiale osoase artificiale

Deși grefa osoasă autogenă este cea mai eficientă metodă clinică pentru repararea osoasă, ea poate fi restricționată de stresul chirurgical la locul extracției osoase și la cantitatea de os extractabil. Osul demineralizat și liofilizat (DFDBa) extras din corp este utilizat pentru grefe osoase xenogame.

Hidroxiapatita sau diferite forme de fosfat tricalcic β (β-TCP) sunt utilizate ca materiale osoase artificiale. Deoarece aceste materiale cu fosfat de calciu nu au capacitate de ghidare osoasă, ele sunt utilizate împreună cu grefe osoase autogene sau alte metode de creștere a osului, cum ar fi metoda de regenerare osoasă ghidată (GBR) și plasma bogată în trombocite (PRP).

• Regenerare osoasă ghidată: GBR

Regenerarea osoasă ghidată (GBR) încurajează creșterea osoasă nouă pentru a înlocui zonele afectate din maxilar și poate fi utilizată împreună cu regenerarea țesutului ghidat (GTR) pentru a reconstrui țesutul moale. Tehnologiile și practicile din spatele acestor tehnici sunt supuse unei evoluții constante, iar studiile clinice examinează posibila aplicare a acestor tehnici și în alte regiuni ale corpului.

GBR implică excluderea țesutului epitelial și conjunctiv și crearea spațiului pentru a permite celulelor ligamentului parodontal să repopuleze suprafața radiculară și să permită celulelor osoase să crească în zona defectului. GBR se efectuează de obicei împreună cu o grefă osoasă sau PRP. Deși această metodă induce autoregenerarea osului, este nevoie de mult timp pentru a obține un volum osos adecvat în multe cazuri.

Dacă vrei să cunoști tehnica GBR, echipa 32Academy ți-a pregătit un curs intensiv de 2 zile la București sub îndrumarea Dr Marco Ronda, expert în implantologie și tehnici de regenerare osoasă, membru activ al IAO (Academia Italiană de Osteointegrare) și co-fondator al Academiei de Piezochirurgie.

Acest program practic este conceput pentru profesioniștii din domeniul stomatologic care doresc să-și îmbunătățească abilitățile în gestionarea crestelor resorbite complexe și extinse, pentru a obține rezultate estetice și funcționale optime. 

• Osteogeneza prin distragere

Osteogeneza prin distragere este o tehnică folosită de chirurgii ortopedici pentru a repara defectele osoase fără utilizarea materialelor de grefare și a câștigat acceptarea în ultimii 15 ani pentru corectarea diferitelor deformări cranio-faciale. Mai multe studii pe diferite animale au demonstrat aplicarea osteodistragerii în locuri diferite, inclusiv mandibulă, maxilar și bolta craniană. 

Această tehnică presupune realizarea unei serii de incizii în maxilarul pacientului, pentru a diviza o secțiune de os de restul maxilarului și a ajuta la formarea de os nou, în mod natural. Separarea osului reprezintă partea  de distragere și formarea de os nou este numită osteogeneză.

• Plasmă bogată în trombocite: PRP

În domeniul stomatologiei, terapia PRP a fost utilizată în diferite proceduri clinice, cum ar fi ridicarea planșeului sinusal, creșterea crestei alveolare, reconstrucția mandibulară, repararea despicăturii maxilare, tratamentul defectelor parodontale și tratamentul alveolelor de extracție, unde a fost aplicată individual sau pe lângă osul autogen, mineralele osoase anorganice și substituenții organici ai osului. 

S-a observat că factorii de creștere prezenți în PRP contribuie la procesul de vindecare a oaselor. Următorii factori de creștere sunt raportați a fi prezenți în PRP: factor de creștere derivat din trombocite (PDGF), factor de creștere transformant-β (TGF-β), factor de creștere endotelial vascular (VEGF), factor de creștere epitelial (EGF), factor de creștere a insulinei -1 (IGF-1) și factorul bazic de creștere a fibroblastelor (bFGF).

În plus, trei proteine ​​din sânge, fibrina, fibronectina și vitronectina, acționează ca molecule de adeziune celulară pentru osteoconducție. Prin urmare, PRP poate influența formarea osului printr-o varietate de căi.

• Ingineria modernă a țesutului osos

Grefele osoase autogene moderne folosesc procesul de inginerie tisulară al corpului pentru a corecta un potențial defect osos. Procesul de proliferare celulară limitează pierderea osoasă imediat după extracția dentară, folosind celulele stem din rădăcinile dentare pentru a declanșa formarea de oase noi în alveole (ca un tip de tratament pentru conservarea alveolei). 

Resorbția osoasă a fost mult timp un rezultat inevitabil al extracției dentare. Deformarea observabilă și resorbția urmează adesea procedura sub formă de reducere a crestei alveolare, atât pe verticală, cât și pe orizontală. Severitatea pierderii osoase afectează direct rata de succes a procedurilor ulterioare de implant dentar și rezultatele estetice post-tratament. 

Numeroase studii au arătat că după extracția dentară, aproximativ 30% din creasta alveolară se pierde ca urmare a resorbției. Studiile au arătat că în primele trei luni după extracție, aproximativ două treimi din țesuturile dure și moi afectate suferă un anumit grad de resorbție. Cea mai mare parte a pierderii osoase are loc în primele șase luni după procedură. Ulterior, rata de resorbție crește într-un ritm de 0,5–1% în medie anual.

În încercarea de a menține osul alveolar adecvat după îndepărtarea dinților și de a minimiza resorbția osoasă, mulți cercetători au examinat eficacitatea diferitelor tehnici de încurajare a creșterii osoase și biomateriale în conservarea alveolelor de extracție. 

Dacă vrei să cunoști tehnici moderne de terapie pentru resorbția osoasă, echipa 32Academy ți-a pregătit cursuri intensive cu experți în implantologie și tehnici de regenerare osoasă.

Bibliografie: https://www.ncbi.nlm.nih.gov, https://onlinelibrary.wiley.com/