Bolile peri-implantare sunt condiții patologice asociate cu placa bacteriană, care afectează implanturile dentare în funcție. Mucozita peri-implantară este considerată o etapă inițială a patologiei, caracterizată prin inflamația în compartimentul țesuturilor moi, în timp ce peri-implantita este etapa avansată a patologiei, definită în principal prin pierderea progresivă a osului de susținere.
Dovezi substanțiale sugerează că mucozita peri-implantară este o condiție reversibilă și poate fi gestionată cu succes prin abordări terapeutice non-chirurgicale. În schimb, terapia non-chirurgicală are o eficiență limitată în oprirea progresiei peri-implantitei, indicând astfel necesitatea intervenției chirurgicale în majoritatea pacienților diagnosticați cu peri-implantită.
Obținerea unor rezultate optime în diverse situații clinice necesită cunoștințe corespunzătoare privind indicațiile și aplicarea diferitelor modalități de tratament. Această prezentare va aborda diferite concepte de tratament non-chirurgical și chirurgical pentru bolile peri-implantare. Vor fi discutate aspectele preventive importante, inclusiv indicatorii de risc potențiali locali și cei asociați cu pacientul, precum și factorii prognostici asociați cu rezultatele tratamentului.
