Tehnica APT. Cum a revoluționat Galip Gürel pregătirea minim invazivă pentru fațetarea dentară

Într-un studiu retrospectiv pe 580 de fațete ceramice urmărite timp de 12 ani, Galip Gürel și colaboratorii săi au raportat 42 de eșecuri, din care 6 au apărut la fațetele ancorate în smalț, 11 la cele cu expunere de dentină și marginile rămase în smalț, iar 25 la restaurările cu marginile plasate pe dentină. Așadar, nu materialul ceramic a făcut diferența, nici cimentul, nici operatorul, ci substratul. Tehnica APT (Aesthetic Pre-evaluative Temporaries) este răspunsul lui Galip Gürel la această problemă. În loc să preparăm dintele empiric, realizăm întâi profilul estetic dorit direct pe dintele nepreparat (mock-up) și preparăm ghidat prin această structură.

Ce este tehnica APT (Aesthetic Pre-evaluative Temporaries)

Tehnica APT este un protocol de preparare pentru fațetele ceramice în care restaurarea provizorie este realizată direct peste dinții nepreparați, înainte de a atinge dintele cu freza. Termenul definește restaurări temporare menite să evalueze rezultatul estetic și funcțional înaintea șlefuirii, inversând rolul clasic al provizoriilor, care erau folosite doar pentru a acoperi un dinte deja preparat. 

Logica din spatele acestui concept este pe cât de simplă, pe atât de riguroasă. Volumul și forma viitoarei restaurări sunt stabilite anticipat prin wax-up (modelarea în ceară) și transpuse în cavitatea bucală sub forma unui mock-up dintr-o rășină acrilică sau bis-acrilică, realizat cu ajutorul unei chei de silicon. Preparând dintele direct prin această structură provizorie cu ajutorul unor freze de adâncime calibrată, medicul îndepărtează strict cantitatea de țesut necesară pentru ca viitoarea fațetă să aibă grosimea optimă. Astfel, în cazul unui dinte poziționat mai spre exterior, prepararea va fi ceva mai profundă, în timp ce la un dinte retras, freza va tăia doar din rășina temporară, fără a atinge smalțul. 

Diferența față de prepararea convențională este de natură conceptuală. În metoda clasică, șlefuirea se raportează la forma inițială a dintelui – adică tocmai la conturul deficitar pe care pacientul dorește să îl corecteze. În tehnica APT, punctul de referință rămâne rezultatul final dorit, iar substratul dentar este sacrificat doar în măsura în care este necesar, maximizând șansele de a păstra restaurarea ancorată integral în smalț.

Cine este Galip Gürel și cum a apărut conceptul APT

Galip Gürel este medic stomatolog turc, absolvent al Facultății de Stomatologie a Universității din Istanbul în 1981, cu un master obținut ulterior la Universitatea Yeditepe și studii suplimentare la Universitatea din Kentucky. Practică stomatologia estetică din 1984, la Istanbul, și a fost președinte al European Academy of Esthetic Dentistry în perioada 2011-2012, precum și fondator și președinte onorific al Turkish Academy of Esthetic Dentistry. În 2014 a primit premiul Irwin Smigel în stomatologie estetică, acordat de NYU College of Dentistry. 

Conceptul APT dezvoltat de el a apărut dintr-o frustrare clinică, nu dintr-o ambiție academică. La începutul anilor 2000, fațetarea minim invazivă era mai degrabă o intenție decât o realitate: se vorbea despre conservarea smalțului, dar preparările se făceau tot „la ochi”, iar rezultatul depindea de cât de bine estima medicul volumul final. Gürel a formalizat ideea că prepararea trebuie ghidată de restaurarea viitoare și a publicat-o în „The Science and Art of Porcelain Laminate Veneers” (Quintessence, 2003), carte tradusă ulterior în douăsprezece limbi. 

Validarea a venit însă abia cu datele. În 2012, Gürel, Sesma, Calamita, Coachman și Morimoto au publicat în International Journal of Periodontics & Restorative Dentistry rezultatele a 12 ani de urmărire a fațetelor preparate prin APT – un set de date care a transformat tehnica dintr-o preferință personală într-un protocol susținut de dovezi.

De ce contează tehnica APT în stomatologia estetică

Tehnica APT contează pentru că rezolvă simultan trei probleme care, de obicei, se tratează separat: conservarea țesutului dentar, predictibilitatea rezultatului estetic și calitatea comunicării în echipa de tratament. Fiecare dintre ele ar justifica singură schimbarea protocolului; împreună, fac dificilă argumentarea în favoarea preparării convenționale.

Preparare limitată la smalț

Smalțul vestibular al unui dinte frontal nu este un strat uniform. Are aproximativ 0,3-0,5 mm în zona cervicală, 0,6-1 mm în treimea medie și între 1 și 2,1 mm în treimea incizală. O preparare de 0,5 mm executată „uniform”, așa cum se predă adesea, perforează dentina cervical și lasă prea mult smalț incizal. Tehnica APT rezolvă această asimetrie, pentru că adâncimea nu se măsoară de la suprafața dintelui, ci de la suprafața restaurării viitoare. 

În studiul pe 12 ani, cele 580 de fațete s-au împărțit după designul preparării în: 467 executate integral în smalț (80,5%), 85 cu expunere de dentină și marginile rămase în smalț (14,7%) și 28 cu marginile plasate pe dentină (4,8%). Distribuția celor 42 de eșecuri arată cât de inegal s-au repartizat: 6 în prima grupă, 11 în a doua și 25 în a treia – deși aceasta din urmă reprezenta sub 5% din total. La fel de relevant este tipul eșecurilor. În grupul preparat integral în smalț, toate cele 6 au fost fracturi sau ciobiri; dezlipirile și microinfiltrațiile au fost zero. În grupul cu marginile pe dentină s-au înregistrat 12 dezlipiri și 5 microinfiltrații, adică exact modurile de eșec care depind de calitatea adeziunii.

Predictibilitate și comunicare cu pacientul

Tehnica APT mută momentul acordului pacientului înaintea momentului ireversibil. Pacientul vede, poartă și testează forma finală pe dinții proprii, nepreparați, înainte ca freza să atingă smalțul. Poate vorbi, zâmbi, se poate fotografia, poate cere părerea familiei și poate reveni cu observații. 

Consecința practică este că discuția despre lungime, formă sau culoare se poartă atunci când modificarea încă este făcută, iar dacă pacientul refuză rezultatul, APT se îndepărtează și dintele rămâne intact – o rezolvare onorabilă a situației, care în cazul preparării clasice nu este posibilă.

Comunicare mai clară cu laboratorul

Tehnicianul dentar primește, în protocolul APT, două referințe în loc de una: situația inițială și forma validată intraoral. Wax-up-ul nu mai este o propunere pe care o confirmă cineva din fotografii, ci un obiect care a fost deja purtat de pacient și aprobat de el. Se elimină astfel cea mai frecventă sursă de refacere în fațetare – discrepanța dintre ce a înțeles medicul, ce a înțeles tehnicianul și ce își imagina pacientul. Amprenta preparării se trimite împreună cu modelul APT, iar tehnicianul reproduce un contur cunoscut, nu unul dedus.

Protocolul APT pas cu pas

Protocolul este alcătuit din nouă etape succesive, iar ordinea lor este strictă: fiecare etapă generează referința spațială și ghidajul clinic pentru următoarea. În rândurile de mai jos este detaliat fiecare pas, împreună cu raționamentul său clinic și cu cele mai frecvente capcane practice care pot compromite rezultatul final.

1. Analiza zâmbetului și mock-up-ul direct

Totul începe cu documentarea fotografică și video de înaltă rezoluție, urmată de analiza proporțiilor dentare, a liniei incizale, a coridorului bucal și a dinamicii dintre dinți, buze și linia interpupilară. Pe baza acestei evaluări inițiale, medicul realizează un mock-up direct din rășină compozită aplicată direct pe dinți, fără gravaj acid și fără agent de adeziune, pentru a garanta o îndepărtare facilă și completă la finalul evaluării. 

Această primă simulare nu reprezintă o copie exactă a viitoarei restaurări și nici nu necesită un nivel extrem de finisare. Rolul său esențial este de a genera un model tridimensional preliminar în cavitatea bucală, permițând pacientului să își vizualizeze noul zâmbet în dinamică și oferind laboratorului o schiță concretă ca punct de plecare. Frecvent, deciziile majore privind lungimea, orientarea și volumul viitoarelor fațete se iau în acest stadiu.

2. Wax-up-ul (analog sau digital)

Tehnicianul dentar primește modelul situației inițiale, modelul mock-up-ului direct, fotografiile de diagnostic și înregistrările video, pe baza cărora modelează wax-up-ul diagnostic – forma finală ideală a restaurării, realizată din ceară pe modelul fizic sau prin sculptură digitală într-un software CAD. Wax-up-ul reprezintă piesa centrală a întregului protocol APT, deoarece toate ghidajele și amprentele ulterioare derivă din această formă optimizată. 

Un wax-up reușit nu trebuie să fie doar impresionant din punct de vedere estetic, ci trebuie să fie realizabil din punct de vedere clinic și tehnic. El trebuie să respecte grosimile minime structurale ale materialului ceramic ales și să fie pe deplin compatibil cu ocluzia și dinamica mandibulară a pacientului.

3. Cheia de silicon

Din wax-up-ul finalizat se confecționează o cheie din silicon (este recomandată utilizarea unui silicon transparent cu vâscozitate ridicată), care funcționează ca o matrice de transfer exactă a volumului din laborator în cavitatea bucală și îndeplinește trei roluri critice pe parcursul tratamentului: verificarea spațiului prealabil, turnarea APT-ului direct pe dinți și, ulterior, controlul adâncimii în timpul șlefuirii. 

Alegerea unui silicon transparent aduce un avantaj tehnic, deoarece permite fotopolimerizarea directă prin matrice a unor compozite fluide de înaltă densitate. Utilizarea unui silicon opac clasic complică etapa provizorie, obligând medicul să apeleze la materiale bis-acrilice cu priză chimică, mai greu de controlat în grosimi extrem de fine.

4. APR – recontur estetic prealabil (în cazurile substractive)

Tratamentele cu fațete nu sunt întotdeauna pur aditive. Atunci când unul sau mai mulți dinți prezintă rotații, înclinări sau poziționări vestibulare accentuate, cheia de silicon realizată pe wax-up nu se va putea poziționa pasiv pe arcadă, fiind împinsă sau deformată de marginile dinților aflați în malpoziție. În aceste situații apare indicația clară pentru APR (Aesthetic Pre-Recontouring), adică o reconturare estetică prealabilă executată înainte de orice altă manevră. 

Procedura presupune așezarea pasivă a cheii de silicon pe arcadă, identificarea punctelor de contact dur cu smalțul protruziv și reducerea selectivă a acestor proeminențe până când cheia se inserează complet și fără nicio presiune. Abia din acest moment se poate trece la realizarea APT-ului. Omiterea etapei APR este una dintre cele mai frecvente erori în cazurile cu malpoziții, deoarece forțarea unei matrice peste un dinte vestibularizat va adăuga un strat suplimentar de rășină peste o zonă deja proeminentă, ceea ce poate duce la o șlefuire excesivă și la expunerea nedorită a dentinei.

5. Aplicarea APT și validarea: estetică, ocluzie, fonetică

Cheia din silicon transparent se încarcă cu compozit fluid sau rășină bis-acrilică și se poziționează ferm peste dinții intacți, fără nicio pregătire adezivă prealabilă a smalțului, urmată de fotopolimerizarea prin matrice. La îndepărtarea siliconului, pacientul poartă pe dinții neatinși de freză forma fidelă a viitoarelor restaurări, permițând o evaluare în condiții reale. 

Validarea clinică a APT-ului este obligatorie și cuprinde trei direcții de analiză care nu pot fi omise. Din punct de vedere estetic, se controlează lungimea incizală, linia zâmbetului, profilul de emergență, orientarea axelor și integrarea armonioasă cu dinamica buzelor. Ocluzal, se verifică atent contactele în intercuspidare maximă și absența interferențelor în mișcările de ghidaj incizal și canin, având siguranța că o ocluzie stabilă pe APT va garanta succesul restaurării ceramice finale. Fonetic, se testează pronunția sunetelor labiodentale F și V pentru a valida poziția marginii incizale, precum și a sunetului linguodental S pentru evaluarea spațiului minim de vorbire. Orice deficit estetic sau tulburare fonetică depistată în această etapă trebuie corectată direct pe APT, înainte de a începe prepararea.

6. Prepararea dinților prin APT

Această etapă definește filozofia întregului concept Gürel. Prepararea nu se execută direct pe dinte, ci prin masa de rășină a APT-ului, folosind restaurarea provizorie validată ca referință volumetrică. Freza pătrunde mai întâi în stratul de compozit și ajunge la smalțul subiacent doar în zonele în care dintele natural depășește conturul proiectat. 

Freze de adâncime și marcaje 

Pentru a garanta o reducere tisulară controlată, se folosesc freze speciale de adâncime cu opritor, care creează șanțuri ghidate de adâncime fixă. Adâncimea șanțurilor se alege în funcție de materialul ceramic preconizat, fiind uzual de 0,3 mm pentru ceramică feldspatică stratificată și de 0,5 mm până la 0,6 mm pentru ceramica presată din disilicat de litiu. În cazul în care nu se folosesc freze dedicate cu opritor, se poate utiliza o freză sferică cu diametrul de 1,0 mm introdusă în material până la jumătatea razei sale. 

După crearea șanțurilor orizontale, acestea se marchează obligatoriu cu un creion grafit pe trei niveluri de angulație – cervical, mediu și incizal -, pentru a păstra fidel convexitatea triplană a feței vestibulare. Marcarea cu creion este un detaliu tehnic crucial: în momentul în care se începe netezirea între șanțuri, dispar reperele vizuale, iar fără vizibilitatea grafitului există riscul de a adânci prepararea necontrolat.

Marginea gingivală și zonele interproximale

Marginea cervicală se realizează ca un chamfer fin de 0,5-0,7 mm, poziționat de regulă juxtagingival sau ușor intrasulcular, în funcție de discromia dintelui și de cerința estetică. Cu cât dintele prezintă o culoare mai închisă în treimea cervicală, cu atât marginea va fi plasată mai apical pentru a masca tranziția, însă această decizie trebuie cântărită atent din cauza riscului crescut de a întâlni dentină subțire în zona coletului. 

În zonele interproximale, prepararea se oprește de obicei imediat înaintea punctului de contact dentar, păstrând papila și smalțul interdentar intacte atunci când culoarea dintelui nu necesită o schimbare radicală. Desființarea completă a punctului de contact facilitează amprentarea și cimentarea, însă implică un sacrificiu crescut de țesut dur și poate duce la pierderea suportului pentru papila interdentară.

Lucrul sub magnificație

Diferența dintre 0,3 și 0,5 mm este imposibil de evaluat corect cu ochiul liber. Folosirea lupelor stomatologice cu o magnificație de minimum 3,5x-4,5x constituie o cerință de bază pentru executarea corectă a acestui protocol, iar microscopul operator oferă claritatea necesară la finisarea pragului cervical și verificarea integrității smalțului. 

Magnificația schimbă și calitatea finisării: marginile bine netezite, lipsite de prisme de smalț nesusținute sau trepte microscopice, optimizează adaptarea marginală a fațetei ceramice, reduce retenția plăcii bacteriene și scade riscul de microinfiltrații în timp.

7. Amprentarea (clasică sau digitală)

După finisare și, dacă este necesar, aplicarea firelor de retracție gingivală, se amprentează preparările – cu polivinil siloxan sau prin scanare intraorală. Spre deosebire de un protocol convențional, laboratorul primește, pe lângă amprenta preparării, și informația despre forma validată: modelul APT sau scanarea acestuia. 

Scanarea intraorală are un avantaj practic în cazurile APT, pentru că permite suprapunerea digitală a celor două situații, preparare și formă aprobată, și verificarea grosimii disponibile pentru ceramică punct cu punct, înainte ca tehnicianul să înceapă lucrul.

8. Provizoriile – tehnica RSVP

În intervalul dintre amprentare și ședința de cimentare, dinții preparați au nevoie de protecție și de menținerea formei validate. Tehnica RSVP (Rapid Simplified Veneer Provisionals) folosește o matrice transparentă din polivinil siloxan realizată pe modelul wax-up-ului și rășini microhibride dedicate, în două vâscozități. 

Procedura durează câteva minute: matricea realizată pe modelul de wax-up se ajustează cervical cu lama, se umple aproximativ trei sferturi cu rășină, se aplică pe dinții preparați și se fotopolimerizează circa 20 de secunde, prin matrice. Marginile cervicale se completează apoi cu rășina dedicată, ceea ce reduce supraconturarea și iritația gingivală. Avantajul față de tehnicile clasice de provizorizare este retenția bună fără gravare punctiformă, care elimină riscul de a lăsa resturi de adeziv pe un smalț de a cărui puritate depinde cimentarea definitivă.

9. Cimentarea adezivă a fațetelor

Cimentarea este momentul în care investiția în conservarea smalțului se capitalizează. Protocolul presupune izolare riguroasă, de preferință cu digă, gravare cu acid ortofosforic, aplicarea adezivului și cimentarea cu ciment compozit fotopolimerizabil, cu control atent al excesului înainte de polimerizarea finală. 

Pe smalț gravat, adeziunea este stabilă și previzibilă în timp – de aceea, datele arată zero eșecuri prin dezlipire în grupul preparat integral în smalț. Pe dentină, fenomenele de degradare a stratului hibrid și contracția de polimerizare schimbă complet ecuația, iar durabilitatea scade proporțional cu suprafața expusă. 

Tehnica APT în fluxul digital (CAD/CAM) 

Digitalizarea a rafinat considerabil mijloacele prin care sunt generate și transpuse referințele anatomice. Logica APT rămâne identică, definirea formei finale înaintea oricărei intervenții cu freza, însă wax-up-ul devine un fișier tridimensional, cheia de silicon se confecționează pe un model printat 3D de înaltă rezoluție, iar provizoriile pot fi frezate din blocuri polimerice, în loc să fie modelate direct în cavitatea bucală. Două componente majore fac diferența în practica digitală contemporană.

APT frezate din PMMA

În cadrul unui flux de lucru complet digitalizat, tehnicianul dentar proiectează wax-up-ul în software-ul CAD și frezează arhitectura APT-ului direct dintr-un bloc de polimetilmetacrilat (PMMA). Piesa monolitică obținută se poziționează intraoral fără anestezie și fără nicio preparare prealabilă a smalțului, permițând pacientului o evaluare estetică și funcțională extrem de fidelă. 

Față de varianta realizată direct din rășină compozită sau bis-acrilică, provizoriile frezate din PMMA oferă o acuratețe marginală superioară, o finisare de suprafață impecabilă și o rezistență mecanică crescută. Aceste proprietăți permit purtarea APT-ului pe o perioadă mai lungă de timp, un avantaj enorm în cazurile complexe, ce implică modificări ale dimensiunii verticale de ocluzie (DVO), unde reabilitarea funcțională și adaptarea neuromusculară necesită săptămâni de evaluare clinică, nu doar o simplă verificare de câteva minute.

Wax-up digital și modele printate 3D

Proiectarea wax-up-ului digital se realizează pe baza scanării intraorale inițiale, suprapusă cu precizie peste fotografiile de diagnostic și protocoalele de analiză facială ale zâmbetului. Din fișierul digital optimizat se printează 3D modele de lucru din rășină, pe care se confecționează ulterior cheile de silicon utilizate pentru ghidajul preparării și realizarea provizoriilor. 

Marele câștig al acestei etape nu este reprezentat doar de economisirea timpului, ci de reproductibilitatea proiectului protetic. Modelul digital rămâne arhivat, permițând revenirea la versiuni anterioare, generarea oricărui număr de chei de silicon identice sau compararea prin suprapunere a restaurării ceramice finale cu proiectul inițial aprobat. Mai mult, algoritmul software permite suprapunerea scanării preparării peste fișierul wax-up-ului, generând o hartă color de adâncime care identifică eventualele zone în care grosimea ceramicii este insuficientă – o verificare extrem de precisă pe care metoda analogică o permitea doar prin estimări vizuale.

Cazuri speciale

Nu toate situațiile clinice se pretează la protocolul standard al tehnicii APT, iar recunoașterea excepțiilor ține de experiență. Cazurile aditive – diasteme, dinți conici, abraziune cu pierdere de lungime incizală – sunt cele mai favorabile: APT adaugă volum, prepararea rămâne minimă, iar uneori zonele care nu sunt atinse deloc de freză rămân integral acoperite de smalț intact. 

La polul opus stau cazurile substractive, cu dinți vestibularizați sau rotați, unde etapa de reconturare estetică prealabilă (APR) devine obligatorie și o parte din preparare va pătrunde inevitabil în dentină. În astfel de contexte, decizia terapeutică corectă implică uneori amânarea fațetării directe: un tratament ortodontic prealabil de scurtă durată, realizat cu alignere transparente, poate readuce dinții pe linia arcada corectă, transformând un caz substractiv într-unul aditiv și salvând astfel un volum prețios de smalț. 

Dinții care prezintă discromii severe – pătările profunde sau dinții devitali puternic modificați cromatic – impun o grosime mai mare de ceramică opacă pentru mascare și coborârea pragului cervical. Această cerință estetică împinge adesea limita preparării dincolo de smalț, spre dentină. Pentru a limita sacrificiul tisular, este recomandat ca decizia să fie negociată transparent cu pacientul. Inițierea unui protocol preliminar de albire dentară (internă sau externă) poate deschide culoarea substratului suficient de mult încât să reducă necesarul de șlefuire. 

Situațiile cu restaurări vechi de compozit pe suprafața vestibulară ridică o problemă diferită: substratul de lipire nu mai este smalț, ci rășină îmbătrânită. Compozitul vechi se îndepărtează, nu se prepară prin el, iar dacă suprafața rezultată este predominant dentinară, indicația de fațetare ceramică trebuie reevaluată. 

În cele din urmă, în prezența unui bruxism necontrolat, niciun protocol de preparare ultra-conservator nu poate suplini absența ghidajului ocluzal corect și a purtării unei gutiere de protecție pe timpul nopții.

Ce spun studiile despre tehnica APT

Datele clinice pe termen lung aparțin, în cea mai mare parte, echipei care a dezvoltat tehnica. Studiul de referință, publicat de Gürel, Sesma, Calamita, Coachman și Morimoto în International Journal of Periodontics & Restorative Dentistry, a urmărit 580 de fațete ceramice la 66 de pacienți, cimentate între mai 1997 și mai 2009. 

Rezultatul global: o rată de supraviețuire de 92,8% la 12 ani, cu 42 de eșecuri din 580 de restaurări. Fracturile și ciobirile au reprezentat 3,4%, dezlipirile 2%, microinfiltrațiile 1,2%, iar restul de 0,6% – alte complicații. Datele care contează cu adevărat sunt însă cele stratificate pe substrat, publicate în tabelele lucrării: din cele 42 de eșecuri, 6 provin din grupul de 467 de fațete preparate integral în smalț, 11 din cele 85 cu expunere de dentină și margini în smalț, iar 25 din cele 28 cu margini pe dentină. 

Aceste valori se încadrează în intervalul menționat de literatura independentă pentru fațetele ceramice lipite pe smalț – Peumans și colaboratorii au raportat, de exemplu, o supraviețuire de 95% după 10 ani. Ce aduce în plus setul de date al lui Galip Gürel nu este performanța ceramicii, ci demonstrația că variabila decisivă este cantitatea de smalț rămasă, iar tehnica APT este, în esență, un instrument construit ca să maximizeze această cantitate. 

Onestitatea cere și precizarea limitelor: este vorba despre un studiu retrospectiv, cu un singur operator, iar grupul cu margini pe dentină a numărat doar 28 de restaurări, ceea ce face procentul spectaculos, dar fragil din punct de vedere statistic. Direcția efectului este însă confirmată consecvent de literatură privind adeziunea la smalț față de dentină.

Învață tehnica APT direct de la Galip Gürel

Un protocol ca APT se deprinde în ani, pentru că partea dificilă nu este teoria, ci experiența: cât de adânc intri cu freza, cum recunoști momentul în care cheia de silicon nu se mai așază pasiv, cum decizi unde plasezi marginea în cazul unui dinte pătat. Sunt decizii care se învață privind peste umărul cuiva care a făcut asta de sute de ori și apoi prin propria practică. 

32 Academy organizează la Istanbul, între 5 și 7 noiembrie 2026, Advanced Aesthetic Masterclass cu dr. Galip Gürel – trei zile cu sesiuni practice, limitate la 25 de participanți, în care se predau principiile de design al zâmbetului, tehnicile avansate de mock-up, protocolul APT și prepararea minim invazivă, selecția materialelor ceramice, integrarea gingivală și protocoalele moderne de adeziune. Este ocazia de a învăța tehnica APT de la autorul ei, într-un grup suficient de mic cât să ajungi efectiv la masa de lucru. Contactează-ne pentru a-ți rezerva locul la masterclass-ul care te poate transforma într-un expert al restaurărilor estetice minim invazive.

Întrebări frecvente

Referințe: 

• Gürel G., Morimoto S., Calamita M.A., Coachman C., Sesma N. – Clinical Performance of Porcelain Laminate Veneers: Outcomes of the Aesthetic Pre-evaluative Temporary (APT) Technique, International Journal of Periodontics & Restorative Dentistry, 2012 

• Gürel G. și colab. – Influence of Enamel Preservation on Failure Rates of Porcelain Laminate Veneers, 2013 

• Gürel G. – Predictable and Precise Tooth Preparation Techniques for Porcelain Laminate Veneers in Complex Cases, Oral Health Group 

• Gürel G. – Porcelain Laminate Veneers: Full Digital Work Flow, Oral Health Group 

• C.C.K. Ho – Tooth Preparation for Porcelain Laminate Veneers 

• A.A. Elkaffas, A. Alshehri, A.R. Alqahtani, M.A. Abuelqomsan, Y.A.M. Deeban, R.S. Albaijan, K.K. Alanazi, A.F. Almudahi – Randomized Clinical Trial on Direct Composite and Indirect Ceramic Laminate Veneers in Multiple Diastema Closure Cases: Two-Year Follow-Up